Tata….

„Niciodată, niciodată să nu îți fie frică, nici chiar când îți dai ultima suflare”

Este greu să îți scriu… Deși știu că tu vezi și îmi vei răspunde așa cum lumea ta îți permite, mie încă îmi este greu să îți scriu, deși am multe să îti spun.

Astăzi este ziua ta….sau, era ziua ta….. dacă mai erai în lumea asta de jos.

Astăzi te invit la o cafea. Să o savurăm în familie, așa cum era și ne plăcea. Știu că ești la masă. Te simt. Dar nu cu simțuri pământene. Ci cu iubire.

Sorb din cafeaua caldă și vorbesc cu o lumânare ce întruchipează sufletul tău. Mă hipnotizează, mă ademenește și mă cheamă să îmi vărs sufletul cu fiecare lacrimă ce se prelinge din lumânarea Ta. Și mi-l vărs… în sufletul tău!

Hai să povestim ca doi prieteni buni care nu s-au mai văzut demult. Dar, timpul contează când inima vorbește? Nu prea are nicio relevanță. Undele sufletului se sincronizeză și devin Unul! Iar, în acea Unitate, poți vedea, poți simți și intui tot ce există în sufletul meu gol de toate măștile pământești, vei recunoaște putitatea ta în puritatea mea.

Îmi vei spune că ți-e dor de noi, așa cum și nouă ne e dor de tine, că încă ne mai vizitezi când noi uităm de noi, că acolo este cu totul diferit față de aici, unde toată materia este condensată și îmbâcsită. Îmi vei spune că dragostea de dincolo doar este. Neîncetată, nesfârșită, neperturbată. Este sfântă!

Am și eu câteva lucruri să îți spun, Suflet de Tată! Sunt imens de recunoscătoare că ai fost, ești și vei rămâne, tatăl meu 💜💜💜 Am trăit o copilărie și o viață prea frumoasă presărată cu energia protectoare a ta și cu dragostea necondiționată din tine. Sunt într-adevăr mulțumitoare față de Cer că m-a trimis în familia noastră, la Tine și la mama, unde am primit exact ce trebuia să primesc. Iubire.

De la tine am învățat multe lucruri, printre care și să mă deschis și să dau dovadă de bunătate către oricine, oricând, chiar și când celalalt nu ar merita. Să las de la mine… Să ajut. Să apăr și să iubesc nemărginit. Să fiu plină de bunătate, să fiu pură, să fiu eu. Îți mulțumesc.

Privesc spre Cer, văd icoana ta și știu că mă auzi, că simți ce e în mine. Simți mult mai multe decât niște cuvinte pot povesti.

Dar, oare, ce este moartea? Nu e doar încă o trecere, o poartă spre altă lume? De trei ani ești plecat, dar ești prezent. În fiecare zi! La fiecare ceașca de cafea. La fiecare sudoku. În fiecare cameră. Ești în aer, pe mobilă, la masă, pe scaun… Ești în inimile noastre, ale familiei tale. Nu vei ieși de acolo toată viața noastră. Pentru că e bine cu tine acolo, pentru că suntem protejați. Pentru că ne iubești și pentru că te iubim. Doamne, cât te iubim!!!