Miracolul din viata noastra…

Cateva ore ne mai despart de expirarea starii de urgenta. In care reintalnim libertatea de a imbratisa suflete. Libertatea reintalnirilor cu sentimente frumoase si intense. Libertatea circulatiei inimilor spre oriunde si spre nicaieri.

Doua luni au trecut ca un fulger, asa cum trece timpul de obicei. Numai ca fulgerul acesta a avut o paleta de culori mult prea sumbre. Fulgerul ne-a lovit pe toti, de la mic la mare, in diferite aspecte ale noastre.

Noi, insa, fiind ospitalieri, l-am primit. Exact asa cum a fost. Cu plans, cu ras, cu separare, cu singuratate, cu anxietati, cu depresii. L-am primit in casele noastre, in mintea noastra, in memoria noastra colectiva sau individuala. Acest fulger si-a lasat o peceta prea adanca in noi, ne-a dirijat comportamentele, gandirea, emotiile.

Dar, acum, cand vom da iarasi piept cu lumea, cum lasam fulgerul sa ne transforme? In ce sa ne transforme? Care ne va fi gandirea si comportamentele de aici incolo? Spre ce ne indreptam?

In acest timp pe care l-am avut la dispozitie doar pentru noi, ce modificari au avut loc in noi? Ne-am dat o sansa sa ne cunoastem mai bine? Sau, chiar, daca nu am facut-o pana acum, sa facem cunostinta cu fiinta noastra? Cu sufletul nostru? Am folosit la maximum timpul acesta? Sau, cu ce l-am umplut? Mai stim?

Acum este acum… Dupa toata acesta perioada in care peretii casei parca ne vorbeau neincetat, ce miracole putem aduce la realizare in viata noastra si in viata celor de langa noi?

De maine, in viata noastra, a tuturora, se va intampla un miracol. Miracolul consta intr-un eveniment cu adevarat special sau chiar iesit din comun. Cine nu isi doreste miracole in viata lui?

Ne vom reintalni cu cei dragi. Nu e asta un miracol?

Ne vom sarbatori. Nu e asta un miracol? Ne vom imbratisa strans in suflete. Nu e asta un miracol? Vom plange si vom rade. Nu este asta un miracol?

Sunteti entuziasmati? Numarati orele, minutele? Si asta este tot un miracol. Miracolul descoperirii a ceea ce este cu adevarat important! Conexiunea. Comunicare. Dragostea pe care o emanam celorlalti. Si pe care o primim inzecit! Retineti, limbajul miracolelor este starea de entuziasm!

Iar entuziasmul se defineste ca „Suflarea lui Dumnezeu din interiorul nostru”. Nu o spun eu, ci o spun grecii.

Fiti entuziasmati, iubiti si impartasiti lumina! Dumnezeu va adora!

Ziua Mamei Pamant!

Astazi, 22 aprilie, este ziua de celebrare a mamei Pamant, a Naturii vii! Este ziua in care s-a pornit in America miscarea pentru protejarea mediului inconjurator. O initiativa extraordinar de necesara 🌺

O serbare plina de culoare, toate natura este plina de frumos, de cald, de verde si de soare.

O candoare splendida se desfasoara si in gradina mea. 🌹⚘🌷☀️

Va invit sa va bucurati si voi si sa strigam in cor:

LA MULTI ANI, MAMA!

MULTUMIM PENTRU CA NE INVETI, CA NE IMBETI IN FRUMOS, CA ESTI!

Hristos a Inviat!

A trecut si Sarbatoarea Pascala, un pic diferita de ceeea ce stiam noi, dar, totusi, Lumina a Venit. Ne-a gasit, oriunde am fi fost! In orice ipostaza am fi fost, singuri sau impreuna cu familia.

Lumina a venit la Noi pentru ca putem sa o recunoastem. Noi putem vedea, gusta, simti, analiza doar ceea ce se afla deja in noi.

Fizica cuantica ne spune ca suntem facuti din fotoni. Adica din lumina.

Fotonul este particula elementara a luminii, responsabila pentru toate fenomenele electromagnetice. Cuvîntul foton a fost creat în 1926 de fizicianul american Gilbert Lewis, pornind de la cuvîntul grecesc phos, care înseamna lumina.

La inceput a fost lumina. Aceasta lumina este asemanatoarei celei ce apare de Paste la Ierusalim, o lumina alba, stralucitoare, este o lumina vie.

La nivel microscopic, noi suntem tinuti laolalta de fotoni. Fiecare din noi! Atat interiorul nostru, cat si exteriorul nostru. Suntem intr-adevar o retea de lumina. Un paienjenis des de lumina curgatoare si minunata. Lumina este Sufletul nostru ce se revarsa dinspre interior spre lumea intreaga.

Si tot ceea ce face Lumina este sa radieze si sa trimita curcubee de lumina colorata peste tot in jur. Lumina se extinde de la tine spre ceilalti, se multiplica, se impleteste cu alte Lumini si formeaza Dansul plin de binecuvantari al Vietii. Noi toti inmagazinam, dar si emitem lumina.

Atunci cand te gandesti la cineva drag, parinte, iubit/a, copil, prieten, Tu ii trimiti lumina. Prin intermediul gandurilor tale, a sentimentelor tale, ei primesc lumina de la tine. Acest lucru se poate verifica cu un aparat de masurare a intensitatii fotonilor.

Oare de cate ori nu am vazut cu ochii nostri o persoana radiind? Cu fata luminoasa? Cu o pace in ea insasi fenomenala incat acesta lumina pare sa transpara pe fata acelei persoane si astfel sa ne atinga si pe noi? Nu ne simtim instant mai bine langa o astfel de persoana? Nu simtim ca putem practic pluti cand suntem in preajma ei?

Sunt oameni care au pe chip o lumina. De parca Dumnezeu s-ar fi coborat in sufletele lor, iar lumina aceea nu ai cum sa o perturbi, este imateriala, ea nu ar putea fi ascunsa. Ochii lor sunt calzi, fara acea incrancenare pe care o vedem in privirea oamenilor grabiti. Vorba e domoala, lipsita de inflacarare, ei nu vor sa convinga cu orice pret. Ei nu vor sa impuna sau sa se impuna. Sunt umili, tacuti, gata sa ofere mereu ceva din ei insisi celorlalti – o particica din sufletul lor, o mana de ajutor celor ce au nevoie. Sau pur si simplu o privire blanda, o strangere de mana, un cuvant de incurajare. Sunt fericiti ca exista si ca sunt parte din aceasta lume, pentru ca pot experimenta totul, pot absorbi totul si pot darui totul.

Ei sunt „facatori de pace”- cearta, conflictul nu au loc in interiorul si in exteriorul lor. Cand o persoana ni se infatiseaza asa plina de lumina? Cel mai probabil si comun, cand este cuprinsa de sentimente minunate de fericire. Cand are o reusita personala care ii inunda chimia corpului cu hormonii fericirii si ii multumeste Sufletul, cand este indragostita pana peste cap, cand o femeie este insarcinata – in general, femeile insarcinate au o luminozitate aparte, o aura mai pura. Persoanele acestea emana Lumina prin totii porii. Si ne-o dau si noua, restul 😀

Pentru ca fericirea este lumina! Iar lumina este Sanatate!

 In momentul in care incepem sa ne imbolnavim, emisia de fotoni din interiorul nostru este din ce in ce mai redusa.

Boala ne aduce intuneric, nu mai emitem lumina. Daca gandim cu ura, furie, dorinta de razbunare, etc tot intunericul cade peste noi si de la noi se revarsa spre ceilalti.

Orice gand negativ, orice sentiment, traire negativa inseamna intuneric.

Dumnezeu inseamna prin excelenta lumina, o lumina alba, alba si stralucitoare.

Dumnezeu este iubire.

undefined

Este sarbatoare…

Astazi, Soarele a rasarit zambitor in ciripit mladios de pasarele si s-a pregatit de sarbatoare. Florile fericite s-au gatit care mai de care in culorile si nuantele cele mai spectactuloase si elegante. Cantecele randunicilor ne incanta fin auzul obisnuit cu prea mult zgomot. Adierea suava a vanticelului de primavara ne aminteste ca viata este Aici si Acum. Unde suflarea calda a aerului din ce in ce mai pur ne atinge sufletele, pe acolo intra Suflarea Vietii!

Covorul de ninsoare alba si colorata a copacilor frematatori ne invita la vals. La un vals feeric in care fulgii moi de catifea ne canta o balada despre dorul oamenilor.

Despre dorul din oameni, pentru Oameni. Despre dorul ce se simte ca un bolovan in inima…

Oamenii petrec. Sau ar trebui sa petreaca. Doar ca anul asta este totul diferit. Petrecerea, dansul, vacanta, munca, distractia, iesirile – s-au mutat toate ACASA.

Astazi celebram sarbatoarea Floriilor in bucatarie, ca maine sa facem Pastele in sufragerie, cu o escala in dormitor, la Cinema. Tot ACASA. Cu familia. Pentru ca asa trebuie. Pentru ca avem nevoie sa invatam ce e o familie, sa invatam in adevaratul sens al cuvantului ce uneste o familie.

Stam acasa sa invatam Iubirea. Coeziunea. Acceptarea a tot ce este, asa cum este. Nimic nu trebuie schimbat. Nimic nu trebuie adaugat. Ci doar exista. Iar noi, suntem binecuvantati sa recunoastem ceea ce exista langa noi. Si sa multumim.

Sa multumim ca nu suntem singuri. Ca avem atatea suflete alaturi de noi carora le putem spune ACASA. Pentru ca, la apropiere sau la departare, ei sunt CASA noastra.

La multi ani tuturor celor care ne sunt flori divine pe pamant si ne infrumuseteaza viata. Multa sanate si fericire, o zi de belsug in care sa curga cu petale de lumina peste voi!

Lalea de lumina mov

Lumea a pustiit…

Unde sunt oamenii?

Unde au plecat oamenii?

Unde este viata de la metrou?

Incepe sa imi fie dor de furnicarul pe care il intalneam mai mereu in orice statie de metrou, in statie de autobuz. Atunci cand te „calcai in picioare”. Da, „te calcai in picioare” spre nicaieri. Fiecare alergam bezmetici spre a mai bifa o casuta in lista prea lunga de activitati zilnice, saptamanale, lunare, anuale. Alergam haotic spre oriunde, doar ca sa ne mai mandrim ca „Nu am timp!”. Alergam de noi. Alergam de Vocea Aia soptita, dar persistenta ca o durere surda din noi. Alergam si am devenit surzi. Surzi cu Sufletul nostru, surzi cu Natura, surzi cu alti oameni.

„NU AM TIMP” ne-a devenit mantra, ne-a devenit stapan, ne-a devenit un amant perfid. Nu am timp pentru ce conteaza. Eu am de finalizat un task aici… Nu vezi?! Chiar nu e timp sa te mai aud cum te vaiti! Nu am timp de tine, nu am timp de povesti. Trebuie sa fac aceste lucruri Acum! DACA o sa am timp cand termin, ma voi ocupa si de tine, Suflete!

Va suna prea cunoscut? Mie, una, imi suna de parca eu as fi spus-o 😛 Desi, viata mea nu a fost agitata si plina de provocari ca a altor oameni, tot nu aveam timp. Hahaha, ce ironie, nu?

Pai si cum rezolvam? Nicio problema. Ne ajuta Mama Suprema. Asa cum numai o mama stie sa isi ajute copiii si sa ii impinga de la spate. MAMA, acum, ne ofera TIMP.

  • Timp pentru Sufletul nostru,
  • Timp pentru familiile noastre, pentru prietenii nostri,
  • Timp pentru pasiunile noastre,
  • Timp pentru a avea timp sa respiram.
  • Timp pentru Conectare. Adevarata si sincera. La nivel de Suflet. Fara small talk, fara can-can.
  • Timp pentru ceea ce conteaza cu adevarat pentru viata noastra.

Intrebarea ca se cere acum este.

Ce facem cu timpul primit in dar, acum? Cum il folosim? Cum il umplem? Ce activitati ne vom gasi pentu a-l face cat mai productiv? Cum ne jucam? Cum muncim?

Muncim jucandu-ne sau ne jucam prin munca? Ce alegem? Cum alegem? De ce alegem?

Timpul este un cadou prea pretios si trebuie sa il onoram! Sa il umplum cu viata!!!

Viata inseamna schimbare.

Tăcere…Planeta vorbește

Mai mult de o treime din populația lumii este izolată la domiciliu. Țări după țări își trag rând pe rând storurile, în fața unui inamic invizibil și perfid, cărui îi place să se joace de-a v-ați ascunselea cu suflete de oameni.

Este cea mai grea calamitate, cel mai de avengură dezastru la nivel mondial, de la epidemia de gripă din 1918. Oamenii de peste tot, de la toate nivelurile societății, săraci și bogați, tineri și bătrâni, celebrități sau anonimi, toți se reintorc în case. Izolați. Baricadați. În carantine, de bună voie sau de nevoie. Lumea este în plină transformare. Se schimbă totul, de la nivel macro la nivel micro. Până și percepția nostră asupra legăturilor interumane. https://psnews.ro/politico-pandemia-va-schimba-lumea-pentru-totdeauna-i-366896/?fbclid=IwAR341faVTcZBTqXYkLkYzEyJCGQQ-Pjvlj0-dJX7NRbfvzAdzGVpbvc4uy4

Nu sunt eu în măsură să vorbesc despre acestă pandemie ca o caracatiță, dar, inevitabil, ne atinge și ne va atinge pe toți. Fizic sau spiritual. Măcar, doar la nivel de idee. Ceea ce știu cu siguranță este ca vom învața multe. De la ce înseamnă o mână caldă până la cum să ne comportăm mai responabil. Cred ca asta este unul dintre mesajele acestei stări de fapt care tot escaladează. Să devenim mai responsabili. Față de noi înșine, față de cei din jur, față de planetă.

Pentru că, sub tirania nostra, a celor mai inteligente fapturi din Univers,

Planeta Noastra murea. Se sufoca. Se incendia. Se polua până se axfisia!

Acum, lumea tace. Lumea nu mai misca. Pe strazile pustii, mai rasar doi trei oameni ca niste ghiocei rataciti. Acum, tacerea e de aur. Izolarea este de aur. Casa noastra a devenit refugiul nostru mult râvnit. Sanctuarul nostru sacru în care facem cunoștință cu tot ce înseamnă noi. De la părinți, copii, pe care nu am apucat să le descoperim tainele până acum, până la angoasele, fricile, iubirile și plăcerile nostre. Acum, avem TIMP!

Acum, înlăturându-ne din peisaj, și nemai consumându-și energia din ce în ce mai slăbită pentru niște copii răzgâiați ce am fost, NATURA vorbește. Respiră. Simte. Se bucură și zâmbește. https://adevarul.ro/international/europa/video-natura-zambeste-perioada-pandemiei-coronavirus-lebede-rate-pesti-canalele-venetiei-1_5e7219fd5163ec42710411ca/index.html

Poluare se reduce, aerul este mai pur :D. Eu, una, respir un aer ca de munte! Este așa o binecuvântare să poți respira în mod profund, fără să simți ca te sufoci. Animale se reîntorc în habitatul lor natural. Păsările umplu cerul mai abitir decât până acum, în absența avioanelor gigantice. Totul decurge suav, delicat si… natural. Fără intervenția omului, Mama Natură își reclamă dreptul și supremația asupra vieții. https://perfecte.md/lifestyle/natura-si-a-luat-o-pauza-imagini-surprinse-de-camerele-video-de-exterior-asa-arata-acum-lumea-fara-noi–2523369.html

Planeta a luat o pauză, ne-a trimit pe toți la colțul nostru, pentru a avea timp să se vindece. Vindecarea intotdeauna cere timp și sacrificii. Și cere timp și sacrificii de la noi. De la copiii ei. Cere doar atât. Să stăm. Acasă, la căldurică. Cu gândurile nostre. E greu? Foarte greu? Când nici nu mai știm cine suntem?? Dar nu e imposibil. Vă spun. https://www.descopera.ro/dnews/19014047-barbatul-izolat-de-restul-lumii-de-31-de-ani-e-cel-mai-sigur-loc-de-pe-pamant

Stați acasă. Descoperiți-vă. Sunteți atât de interesanți, de unici, de spectaculoși. Meritați să faceți cunoștință cu sufletele voastre!

Ganduri de dimineata…

soarele nu cunoaste limitari

De ieri, Romania e in carantina totala. De o luna, rand pe rand, mult prea multe tari si-au tras obloanele obosite si au intrat la izolare.

Oamenii hiberneaza pentru ca natura sa renasca. E un mic pas (inapoi) pentru umanitate, dar un pas extraordinar pentru natura. In sfarsit, exista timp. Exista timp pentru ca cerul sa se limpezeasca, exista timp pentru ca poluarea sa se diminueze, exista timp pentru ca aerul sa se purifice , exista timp pentru ca soarele sa fie din nou mai stralucitor ca inainte.

Exista timp chiar si pentru noi! Natura este mult prea inteligenta cand isi ia tributurile… si creaza o situatie din care am putea beneficia si noi, daca doar am constientiza si dori sa ne bucuram de ceea ce natura ne daruieste. DA, pierdem mult prea multe, avem crize peste crize care ne apasa. Dar, nimic nu se face fara sacrificii.

Natura ne daruieste timp. Ne incetineste in mod voit pentru ca noi sa realizam frumusetea lucrurilor facute in tihna. Ca o mama iubitoare si ocrotitoare, ne mai pune din cand in cand la colt, sau ne trimite in camera noastra 😓, pentru ca noi sa invatam sa respectam. Sa invatam sa acceptam. Sa ne tragem suflul. Sa respiram. Si sa iubim. Sa invatam sa ne iubim.

De prea mult timp noi nu prea mai stim sa respiram. Eram prea mult ancorati in hazardul vietii, fiecare alergand spre nicaieri. Copii, parinti, bunici. Toti alergam spre medaliile iluzorii ale societatii de consum. De cine alergam asa hotarati?!

Raspunsul este unul simplu, dar profund.

De noi insine!

Acum, natura ne-a daruit si noua timp. Timp pentru a face cunostinta cu noi insine, cu sufletul nostru, cu toate adancimile noastre si cu toate umbrele noastre. Ne-a daruit timp pentru a face cunostinta cu Sufletele familiilor nostre, prietenilor nostri, iubitilor nostri. Important este sa stim sa pretuim timpul ce ni s-a dat!

Da, suntem izolati! Dar, energia este una singura si este tot ce exista! Asta inseamna ca oricat de departe ar fi unii de altii, suntem doar la un gand distanta 🕊🧘‍♀️😉

Cine sunt eu?

Simplu. Sunt ca tine și ca ea.

Sunt simplă, dar foarte complicată. Simplă în simțire, complicată în gândire.

De ce am ales să deschid un blog? pfiuu….chiar trebuie să știți? Bineeee. Hai să incepem 😀

Primul motiv, și cel mai important, este ca acest blog traiește în mintea mea de câtiva ani buni. În el am scris atâtea articole pe atât de multe teme încât le-am uitat numărul și rostul. Scriu la nivel mental de pe vremea adolescenței.

Manifestarea fizică a blogului din mintea mea, uneori creață, a durat infinit prea mult. Poate chiar un infinit plus încă ceva. La mine, totuuuul durează prea mult… si este vremea pentru o schimbare.

Acum îmi dau voie să scriu. Pentru că imi place, pentru că mă eliberează, pentru că iubesc să plantez zâmbete, tandrețe sau inspirație prin simplul fapt că sunt.

Al doilea motiv pentru care am ales să deschid propriul meu blog este că vreau să împartășesc pozitivitate, energie caldă, energie binefăcătoare oricarei persoane ce alege să citească ce scriu, sau nu.

„Nu ştiu pentru cine scriu, dar ştiu de ce scriu.

Scriu ca să mă justific.

În ochii cui?

Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o o dată:

în ochii copilului care am fost.” – Octavian Paler 

A scrie este uşor.

Tot ce trebuie să faci este să iei o foaie albă de hârtie şi

s-o priveşti până când îţi ies broboane de sânge pe frunte.

Gene Fowler

Așadar, vă mulțumesc că ați poposit pe aici și vă invit să mă descoperiți și, poate, să ne descoperim împreună!

Bine ați venit!