Energia…spirituală a unei săptămâni fără mâncare

7 zile post cu apă

Da! Am reușit să mă provoc atât de mult încât să rezist 7 zile să țin post! Deși este incredibil pentru mine, nu este chiar atât de incredibil pentru cei care practică un astfel de stil de viață…

De ce????🤔🤔 am ales să mă supun acestor provocări m-ați putea întreba.

Ei bine, pentru a îmi exersa mușchiul minții, pentru a forma disciplina în sufletul meu, pentru a îmi întări imunitatea și pentru a îmi reînnoii corpul, mintea, gândurile, sufletul.

A fost greu? Evident că a fost! În primele zile a fost destul de lejer, pentru că eram deja adaptată la ketoză, și practic postul intermitent de câțiva ani cu dus și întors. Dar a treia și a patra zi… woow. Profund emoțional, foame mare, conservare profundă a minții

… nu găsesc energie nici pentru a duce un gând la capat, pentru că doare. Și doar plâng. Și mai plâng puțin. O iau de la capăt 😅 eliberez tot ce se vrea de eliberat. De la frică, frustrare, neiertare, neputință, neiubire, la rușine și umilință. Scot totul, le privesc și încerc să le înțeleg. Ce înseamnă, de unde vin?? De peste tot și de nicăieri…

Apoi vin ziua 5 și 6… un adevărat paradis! Nu foame, creierul e inundat în iubire, înțelegere și am o energie fantastică pentru viață! Pentru mișcare 💃💃💃 Cred că aici se află magia, unde totul devine atât de clar, de parcă ai spălat oglinda minții cu cele mai inspirate soluții. Totul e mai viu,mai alert, mai frumos!

Dar, ce este postul acesta prelungit?

Ei bine, doar nu mănânci🍶🍽🍶. Pentru x perioadă de timp. Pentru 24 ore, 36, 72 ( da, 3 zile) sau pentru mai mult. Fiecare cât decide!! Decizia trebuie să fie bătută în pietre prețioase, pentru că vei avea gânduri de a renunța. De câte ori…🤔

Este foarte dificil să spui cuiva că te îmbarci la o asemenea călătorie de purificare, pentru că ești văzut ca și nebun, te înfometezi, o să leșini, ești extrem de ciudat…. o să mori… 😂😂 Dar, nu! Sunt cât de poate de vie!!!

Ce înseamnă să îți spun ție că mă privez de mâncare, că mă duc la somn simțind foame??? Imediat intri în stare de panică, nu? Instinctul de supraviețuire își face locul, teama de a nu muri își arată colții, nu?

Dar, cu adevărat, doar te reconstruiești 😉 îți deschizi orizontul, expandezi gândirea. Postul pe perioade lungi de timp este cu adevărat o provocare, este cumva anti-supraviețuire 😉, dacă are sens. Îți vei augmenta simțurile, mirosurile te vor înnebuni, toate obiceiurile legate de mâncare vor bate puternic din picioare, toate amintirile legate de gust, miros, plăcere, vor fi mai acute.. pe urmă se vor estompa 😅😂

Chiar ieri mă gândeam ce ciudat va fi să mănânc din nou…😅 asta chiar că e nou pentru mine… Eu care iubesc mâncarea, iubesc plăcerea din dulce 😂😂😂😂 poate sunt dependentă… da, este o manieră de a spune.

Pentru a te îmbarca în așa ceva, dacă acest gând este întru-câtva acceptat de minte, îți trebuie munți de curaj și un clar DE CE în suflet. Nu pentru minte, nu pentru corp, ci pentru suflet. Îți exersezi disciplina sufletului!

DISCLAIMER.

Nu încurajez așa ceva acasă, dacă ai anumite probleme de sănătate, medicamente. Este doar experiența mea și atât!

Dacă, totuși, te tentează, fă cât de mult research poți, și începe gradual.

Nu te arunca! Sunt multe beneficii, dar și riscuri.

Energia… amintirii

Ești lumina călăuzitoare din depărtare

Să știi că ești vegheat de sus îți conferă un sentiment liniștitor, îți oferă căldura cea caldă a iubirii absente, îți arată puterea ce există în tine când nu mai poți…

Azi este o zi. O zi în care amintirea ta hoinărește în toate colțurile casei, inimii, minții. Ești aici, dar nu ești aici. Dar ești senin și perfect așa cum ai fost.

Sfânta Marie, așa cum o trăiam cu toții, acum este o zi fără nume, fară suflare, fară patos. Pentru că tu sărbătorești de sus! Cerul îți este sală de dans, iar tu ești bijuteria meselor întinse de coruri îngerești.

Te simți bine? Te simți împărat? Astăzi, când aici, erai cel mai mare rege?

Hai doar un moment să ni te cobori din petrecerea ta îngerească, să vii să bem o cafea…

Și să ne amintim. Cum era viața! Cum era să fii aplaudat și venerat pentru că erai. Acum ești doar altar!

De aici, de jos, trimit un gând, un sentiment plin de culoare către acolo sus, unde știu că tu aștepti.

Te iubim, în haine de om!

Tu ne iubești în haine de înger!

Te onorăm, tati!

Energia femeii…

Femeia și mama sunt Soarele din noi!

A venit și 8 martie, ziua în care femeile sunt zeițele pe care le admiră o lume întreagă. Pentru că…. pur și simplu, merită. Fiecare dintre ele și toate la un loc. Într-o singură femeie numai se găsește forța miilor de bărbați.

Ce reprezintă femeia? Ce reprezintă iubirea și delicațetea unei femei? Am impresia că adeseori reprezintă totul. De la sensibilitatea cu care simte fiecare amănunt, la delicatețea și atingerile suave cu care iubește, până la tăria și fermitatea pașilor hotărâți atunci când are o misiune aleasă.

Femeia-copil, femeia-adult, femeia-zănatică, femeia-responsabilă, femeia- sensibilă, femeia-rece, femeia-șefă, femeia-bărbat. Atâtea roluri pentru doar o femeie. Femeia este un cameleon prin natura ei, un cameleon ce se poate îmbrăca în toate culorile Universului, și totuși se poate dezbrăca de toate măștile pe care societatea le dorește de la ea, și poate deveni Esență!

Femeia devine mamă, și astfel devine cocon pentru a apăra, a înalța și a zidi un alt Suflet. Separat de al el. Este ziua Mamei și toate mamele sunt astăzi eroinele noastre. Sunt celebrate pentru că sunt umărul nostru, sunt pielea noastră, sunt sentimentele noastre. Suntem noi la puterea n la puterea n. Pentru totul pornește de la o mamă. De la iubirea ei nemărginită, de la primele ei gânduri despre viitorele Suflete care o vor alege ca mamă…

Și ce poate fi mai frumos pentru sufletul mamei decât să îi Mulțumim cu toate celulele corpului nostru și să îi spunem în gura mare: TE IUBESC, MAMA!

https://youtu.be/hGgqa1CwF90

Îngerul iubirii este mama!

Tata….

„Niciodată, niciodată să nu îți fie frică, nici chiar când îți dai ultima suflare”

Este greu să îți scriu… Deși știu că tu vezi și îmi vei răspunde așa cum lumea ta îți permite, mie încă îmi este greu să îți scriu, deși am multe să îti spun.

Astăzi este ziua ta….sau, era ziua ta….. dacă mai erai în lumea asta de jos.

Astăzi te invit la o cafea. Să o savurăm în familie, așa cum era și ne plăcea. Știu că ești la masă. Te simt. Dar nu cu simțuri pământene. Ci cu iubire.

Sorb din cafeaua caldă și vorbesc cu o lumânare ce întruchipează sufletul tău. Mă hipnotizează, mă ademenește și mă cheamă să îmi vărs sufletul cu fiecare lacrimă ce se prelinge din lumânarea Ta. Și mi-l vărs… în sufletul tău!

Hai să povestim ca doi prieteni buni care nu s-au mai văzut demult. Dar, timpul contează când inima vorbește? Nu prea are nicio relevanță. Undele sufletului se sincronizeză și devin Unul! Iar, în acea Unitate, poți vedea, poți simți și intui tot ce există în sufletul meu gol de toate măștile pământești, vei recunoaște putitatea ta în puritatea mea.

Îmi vei spune că ți-e dor de noi, așa cum și nouă ne e dor de tine, că încă ne mai vizitezi când noi uităm de noi, că acolo este cu totul diferit față de aici, unde toată materia este condensată și îmbâcsită. Îmi vei spune că dragostea de dincolo doar este. Neîncetată, nesfârșită, neperturbată. Este sfântă!

Am și eu câteva lucruri să îți spun, Suflet de Tată! Sunt imens de recunoscătoare că ai fost, ești și vei rămâne, tatăl meu 💜💜💜 Am trăit o copilărie și o viață prea frumoasă presărată cu energia protectoare a ta și cu dragostea necondiționată din tine. Sunt într-adevăr mulțumitoare față de Cer că m-a trimis în familia noastră, la Tine și la mama, unde am primit exact ce trebuia să primesc. Iubire.

De la tine am învățat multe lucruri, printre care și să mă deschis și să dau dovadă de bunătate către oricine, oricând, chiar și când celalalt nu ar merita. Să las de la mine… Să ajut. Să apăr și să iubesc nemărginit. Să fiu plină de bunătate, să fiu pură, să fiu eu. Îți mulțumesc.

Privesc spre Cer, văd icoana ta și știu că mă auzi, că simți ce e în mine. Simți mult mai multe decât niște cuvinte pot povesti.

Dar, oare, ce este moartea? Nu e doar încă o trecere, o poartă spre altă lume? De trei ani ești plecat, dar ești prezent. În fiecare zi! La fiecare ceașca de cafea. La fiecare sudoku. În fiecare cameră. Ești în aer, pe mobilă, la masă, pe scaun… Ești în inimile noastre, ale familiei tale. Nu vei ieși de acolo toată viața noastră. Pentru că e bine cu tine acolo, pentru că suntem protejați. Pentru că ne iubești și pentru că te iubim. Doamne, cât te iubim!!!

Energia lui 2021 e Puterea

2021 șlefuiește diamantul interior!

Proaspătul an a poposit nerăbdător,j și a venit cu o energie năucitoare ce înflorește chiar în Sufletele noastre 💜. Înflorește chiar din prima zi a anului, cu un Soare supradimensionat 🌞🌞🌞 ce aruncă săgeți de iubire aurie spre Planeta noastră aflată în sărbătoare, dar și în focurile haosului.

Fiecare dintre noi are o definiție pentru anul ce tocmai a plecat spre amintire, fiecare om de pe planetă a fost tranformat de acest an, a câștigat multe sau a pierdut și mai multe. Totul a luat forma unei mari confuzii, frământări generale și individuale, tumult zgomotos, restricții și provocări constante în mult prea multe arii de viață.

Deși 20.20 a luat multe libertăți, multe plăceri, multe planuri, multe lucruri normale „banale” ale vieții de zi cu zi, a dăruit și foarte multe oportunități de a intra și lucra în interior, de a confrunta demonii care ne-au împăienjenit sufletul, și de a scoate tot ce e acolo pentru a vindeca și transforma frica, durerea și suferința, în lumină și putere.

Cred din toată inima că această năpastă a sosit peste lumea întreagă, tocmai ca noi să fim nevoiți, să fim obligați să intrăm adânc în Sufletul nostru, în dorințele uitate și părăsite ale inimii noastre. Și să vedem ce am putea descoperi acolo… câte diamante în stare brută vom găsi în interiorul nostru!💎💎💎

Noul an, 20.21 a venit cu încă și mai multe provocări, dar și plin de speranță. Vine direct printr-un portal de lună plină 🌕 și aduce energia Soarelui 🌞 plină de Putere și Dorință de Acțiune Masivă, putere de a face lucrurile să se întâmple, de a desena stele din vise rătăcite!

Sper că 20.21 va veni cu inspirație divină peste Sufletele noastre și ne va dărui curajul de a urmări glasul inimii!

Energia Crăciunului e Viață!

„Voi păstra Crăciunul în inimă și încerca să îl țin minte tot anul” Charles Dickens

Este Crăciun! Este blândețe, este bunătate și rugăciune! Este perioada din an cea mai așteptată de către sufletul nostru, doar pentru simplul fapt că își revendică timpul pentru a ieși la joacă și pentru a împărtăși iubirea!

Cu cât trec ani și mă înalt în avântul anilor, simt că perioada aceasta a fost aleasă special de Divinul de Sus spre a ne mai ușura anul cel plin de provocări, spre a ne umple inimile cu Magie și, astfel, să reușim să ne dăm voie să scoatem Sufletul la vedere și să îl purtăm ca cea mai de preț comoară a nostră.

Perioada Crăciunului ne aprinde Sufletele, ne elevează Creativitatea, ne zidește cu fir de aur Bunătatea, Compasiunea, Iubirea, ne crește Speranța în visele viitorului.

Magia Crăciunului, pentru mine, începe de la începutul lunii decembrie și durează până după Anul Nou. Nu este despre material.. despre obiecte, despre ornamente, despre luminițe, despre colinde, cozonaci, miros de portocale și ciocolată caldă, despre daruri, nebunie, cumpăraturi, pregătiri… Nu neaparat! Este vorba despre toate aceste efecte cumulate care se transformă în magia Oamenilor! Adică în emoții, sentimente și pasiuni!

Magia care se trezește la viață în sufletele Oamenilor în această perioadă se manifestă în toată splendoarea sa în toată Arta și Frumusețea care iese la suprafață de-a lungul întregii luni a lui Decembrie!

Cred că și aerul are ceva magic în el, cred că el ne îmbată cu licoarea fermecată a Crăciunului și ne transformă în niște Omuleți de Zăpadă plini de Viață și de Iubire!

Crăciun Fericit și visuri cât mai colorate și magice pentru anul vitor! 🎁🤶🎅🎄

Puritate… hai la joacă

Fiecare floare este puritatea fiecărui suflet îmbogățind natura!

Este decembrie, este magie, este candoare, este blândețe. Este puritate! Da, luna lui Decembrie este o lună cu sufletul pur, curat. Și nu doar din cauza albului fenomenal al zăpezii care este specific acestor zile ( cel puțin în imaginația mea bogată ❄😉☃️) , ci datorită dezgolirii rând pe rând a sufletelor oamenilor de toate măștile construite de-a lungul anilor.

Se pare că, parcă, Sufletul, în aceste zile, își reclamă tributul și se decide să reverse toată gingășia, candoarea, bucuria, veselia, puritatea, pe care le-a ținut prizoniere atâta amar de vreme. Își dă voie să fie creativ și să creeze Magia. Magia bunătății, magia compasiunii, magia inocenței.

Acum mai mult ca oricând ni se cere a ne arăta puritatea sufletului în toate situațiile, în toate momentele, în toate cuvintele. Pentru că noi putem face asta, pentru că noi toți suntem în adâncul Sufletului nostru curați, nevinovați. Asta este credința mea. Noi cu toții venim din același Suflet comun, și acel Suflet este puritate imaculată, este dragoste pură. Doar că viața, evenimentele vieții ne învată să ne ascundem această delicatețe, și să ne construim mecanisme de supraviețuire și ziduri de piatră enorme pentru ca nimic să nu doară. Pentru că e mult mai în siguranță în durerea mea proprie decât să mai intre cineva cu durerea lui. Și, uite așa, Sufletul pur ca un ghiocel sfios devine din ce în ce mai firav, mai încărcat cu frici și probleme.

Dar, ce este puritatea???

Puritatea este chiar esența Sufletului nostru. Ea iese la plimbare în sufletele celorlalți prin delicatețea gesturilor noastre, prin inocența gândurilor pe care le trimitem altor oameni, prin dulceața și pacea vorbelor care mângâie auzul și inima celorlalți. Puritatea se ivește printr-un râs zgobiu de copil care te întâmpină cu o bucurie fără motiv, se ivește prin frumusețea pe care o vezi în interiorul oamenilor. Puritatea este acea plăcere infinită pe care o simți când admiri pictura naturii cu miile sale de palete și culori.

Puritatea este, pur si simplu, Iubirea care nu cunoaște judecata.

Puritatea este Natura întreagă.

Puritatea este căldura zâmbetului, de copil sau de adult, este bucuria molipsitoare a unui râs contagios, este inocența jocului, este luminița de stea din fiecare pereche de ochi curioși. Și roșeața care se aprinde în obraji, atunci când își declară iubirea. Puritatea se găsește într-un sărut în care te topești, este în lacrimile de fericire pe care le plangi pentru a sărbători un lucru important.

Puritatea este Inima apei cristaline care ne potolește setea fizică, este transparența perfectă prin care lumina trece nestingherită și spală Sufletele de orice poveri.

Puritatea este o calitate inerentă fiecăruia dintre noi, este un Far de Speranță, e liniște și calm sufletesc, dar și acea poftă nebună de viață pe care o simțim. Puritatea este Sufletul nostru. Puritatea este Dumnezeul nostru.

Puritatea suntem NOI!!!

Magie

Lumina este Magie!

Am un chef nebun să desenez din cuvinte viu colorate despre emoții, sentimente, despre frumos. Despre luna care se pornește astăzi.

Este întâi decembrie, ziua în care România se sărbătorește ca popor. Este ziua tuturor românilor de pretudindeni, și îndrăznesc să spun că inventivitatea și curiozitatea românului l-a condus în toate colțurile planetei. Așa că,

LA MULȚI ANI, ROMÂNIE! 🇷🇴

LA MULȚI ANI, ROMÂNI! 🇷🇴🇷🇴🇷🇴

Dar, astăzi vroiam să pictez în culori pastelate, suave, catifelate MAGIA. Să o creionez în cuvinte fermecate și să o las să îmbrace lumea în puterea ei.

Decembrie este o lună magică, poate și pentru că are în ea simbolul copilariei noastre. Decembrie înseamnă atât de multe lucruri pentru atât de mulți dintre noi, incât nu cred că se poate cuantifica… De la zăpada care ne poftește jucăușă afară, la miracolul lui Moș Crăciun, la aerul și mirosul dulce al fiecărei case în parte.

Decembrie este ca un basm, în care toată lumea crede și vrea să creadă. Este o lună ideală și idealizată care tinde spre miracol, fiind încărcată de luminițe colorate care aprind sufletele, de pomi de Crăciun lângă care aflăm iubirea magică a sentimentului de acasă, de magia bunătații din sufletele oamenilor. Eu cred că Decembrie este luna cea Adevărată, luna în care Spiritul iese la plimbare prin inimile celor mulți, luna cea mai plină de bunătate și candoare, de căldură și iubire. Pentru că Noi ne dăm voie să fim mai relaxați, să ne bucurăm mai mult, să privim mai intens -Cerul sau pe noi înșine, pentru că alegem să vedem scripirile din ochii celuilalt când îi dăruim câte un cadou, cât de mic.

Magia lui Decembrie se vede și se simte peste tot unde te duci. De la frigul plin de divinitate ce miroase a portocale și scorțișoară, până la magazinele gătite pentru sărbătoarea Magiei de Crăciun.

Magia lui Decembrie este, de fapt, Magia Oamenilor. Pentru că spiritul acestor sărbători, toate aranjamentele, toate decorațiunile din orice parte a lumii, toate sunt întreținute de oameni, cu oameni, pentru oameni. Inspirația vine de Sus, dar magia se întâmplă datorită oamenilor.

Fiecare om este o bucățică de Magie. În fiecare individ există, sub multe straturi de măști de societate, o inimă confecționată din pură Magie, învelită într-o foită catifelată și sensibilă de Bunătate. Acolo se află ascunse comorile pe care noi le scoatem la suprafață în luna lui Decembrie. Cred ca suntem ajutați si de Divin prin puritatea făcliilor argintii de nea. ❄🌨

Masca realității…

Bună dimineața de prânz, suflete gingașe,

Astăzi este o iarnă închisă și rece, cu un soare gri care nu zâmbește, nu vorbește, este doar nemuritor și rece.
Iarna ne arată inima sa de gheață în care totul în jur este nemișcat. Ultimele zile ale lui Noiembrie sunt despre neclintire, despre schimbare. Despre schimbarea măștilor anotimpurilor. Toamna își leapadă masca coloritului specific și a soarelui plin de viață, iar iarna își poartă de grijă printr-o mască a imortalizării, a nemișcării. O mască plină de răceala primelor zile de iarnă, o mască a durerii transformării de la culorile vii de până acum la nuanțele și tonalitățile de gri cenușiu care parcă au pus stăpânire și pe lumea noastră.

Astăzi, un gând mi-a venit tot bâzâind plin de nectar. Astăzi, subiectul central este Masca.
M-am gândit mult la beneficiile și avantajele purtării de mască.. Bineînțeles, protejarea sănătații este un subiect atât de evident și de normal, încât nu are nevoie de apărare din partea unei simple fete care scrie pe Facebook. Și nu contest utilitatea măștilor.
Eu despre altceva vreau să scriu.

Am fost atât de obișnuiți până acum ca atunci când ne prezentăm în societate să ne dotăm cu măști invizibile, care mai de care mai frumoase, mai perfecte, mai orgolioase, mai elegante, mai fără de viață…. încât ele nu au avut încotro decât să se materializeze în lumea fizică, vizibilă.
Acum, toți suntem obligați să ne purtăm măștile pe față, fiecare în culoarea ei sa specifică (apropo, majoritatea maștilor văzute de mine sunt negre…. de ce?).

Dar, un lucru bun este în toată această nebunie. Singurul element care este vizibil în fizionomia oricărei persoane de lângă tine sau a unui străin de pe stradă sunt OCHII.
Frumusețea ochilor vorbește nestingherită, ei nu pot purta mască. Ochii sunt Sufletul. Iar Sufletul este liber și se varsă în sufletele  celorlați oameni cu care interacționezi.

Ochii sunt atât de diferiți și de plini de frumusețe și iubire incât topesc orice gheață a unei vorbe spuse deplasat sau cu răutate. Dacă ai curaj să îî privești. Pot fi ochi obosiți, pot fi ochi plini de nesomn, de griji, de haos, pot fi ochi tracasați, ochi „all over the place”, ochi care nu înțeleg multe, pot fi ochi plini de frică, temători, timizi, ascunși, aânci, profunzi. Ochi ca o mare sau ochi falnici ca și un munte.

Dar, în absolut orice pereche de ochi întâlnim în calea noastră putem vedea și simți o scânteie licărind, sau chiar pâlpâind… Acela este Sufletul. Al tău. Al meu. Al ei sau al lui. Este același suflet purtat de atâția și atâția ochi.

Noi doar Îl recunoaștem acum. Îi vedem frumusețea, timiditatea și straturile după care a fost ascuns atâta amar de vreme!

Să ne uităm în sufletul celuilalt! Pentru că și El îl caută, conștient sau nu, pe al nostru. Ochii celuilat găzduiesc Sufletul nostru. Ochii noștri găzduiresc Sufletul celuilalt!

Ziua plină de Recunoștință

Am început pe la începutul acestui an să scriu. Să îmi fac un blog. Nimic extraordinar. Doar un blog în plus în noianul acesta de bloguri despre orice, despre oricine, despre oricât. Bloguri mai flashy splashy sau bloguri cu picioarele adânc înfipte în pământul internetului și pline de responsabilități. Și am lăsat să se așeze praful unei amintiri idilice asupra lui, am neglijat durerea lui care mă chema să îi umplu paginile cu glăsuire de alinare. Am plecat de la bucuria de a creiona emoții frumoase, de a schița zâmbete pe o hârtie digitală.

Dar, azi am decis să nu mai întorc spatele lucrurilor care îmi fac bine, cuvintelor care mă vindecă, îmbrățișărilor care se cer împărtășite. De astăzi voi fi prezentă la chemarea duhului inspirației. Și mă rog ca și Ea ( inspirația) să mă ardă în modul cel mai plăcut cu putință.

În această zi, în Statele Unite ale Americii, se celebrează Thanksgiving. Ziua Recunoștinței. Ziua pentru MULȚUMESC. Pe care am hotărât să o adopt și eu, în suflet. Doar, noi, ca și popor, i-am adoptat pe sfântul iubitor Valentin și pe costumele din scary movie a lui Halloween… De ce nu și ziua Recunoștinței? E prea plin de bun, de frumos, de căldură, de rememorarea unor amintiri plăcute? De ce!? Nu contează de ce…. Contează că am descoperit-o și o port în suflet și că mă inspiră.

Mă inspiră să trăiesc într-un anume mod, să caut cât mai des motive să spun mulțumesc, să îmi număr binecuvântările. Odată ce ai prins gustul lui Mulțumesc, motivele ți se vor dezvălui cu rapiditatea unui tren accelerat, încât te vei gândi cum de oare înainte ai fost oarbă la toate minunile, obiectele, lucrurile, evenimentele și oamenii din viața ta…

Primul aspect pentru care este necesar să fim recunoscători este VIAȚA însăși! Viața mea, viața ta, viața lui și a ei. Viața este peste tot, prin tot. Viața este natură. Natura este viață și natura ne susține, ne acceptă ca o mamă bună, nu mângâie sufletele, ne oblojește rănile, ne răcorește și ne învață că noi fără EA nu ne-am putea dezvolta. Viața este Iubire, este Sufletul Divin, este Energie în mișcare. Deci, spun MULȚUMESC VIEȚII , mulțumesc naturii pentru toate resursele și oportunitățile cu care ne binecuvântează în fiecare zi.

Sunt recunoscătoare pentru toate progresele materiale, industriale, tehnologice care ne-au adus în punctul acesta în care viața noastră este prea răsfățată, prea plină de puf. Este confortabilă. Este ușoară. Nu spun că nu sunt, poate prea multe, cazuri extraordinar de nefericite și pline de drame. Dar, în general, la o viziune de ansamblu, viața este blândă, este confortabilă pentru majoritatea.

Vă mulțumesc dacă ați avut răbdarea să citiți până aici 🙏

Soare în culori
Covor țesut de abundența toamnei